SOCIOLOGÍSM s. m. Orientare care exagerează rolul sociologiei, căreia îi subordonează celelalte științe sociale. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociologisme, rus. soțiologhizm. substantiv neutrusociologism
SOCIOLOGÍSM s.n. Orientare ideologică care tinde să subordoneze sociologiei cercetarea întregii realități sociale. ◊ Sociologism vulgar = denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă a fenomenelor culturii spirituale, constând în ignorarea specificității și relativei independențe a suprastructurii față de baza economico-socială. [Pron. -ci-o-. / < fr. sociologisme]. substantiv neutrusociologism
SOCIOLOGÍSM s. n. orientare ideologică ce tinde să subordoneze sociologiei cercetarea întregii realități sociale. ♦ ~ vulgar = denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă a fenomenelor culturii spirituale, constând în ignorarea specificității și relativei independențe a suprastructurii față de baza economico-socială. (< fr. sociologisme, rus. soțiologizm) substantiv neutrusociologism
sociologísm (-ci-o-) s. n. substantiv neutrusociologism
SOCIOLOGÍSM s. m. Orientare care exagerează rolul sociologiei, căreia îi subordonează celelalte științe sociale. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociologisme, rus. soțiologhizm. substantiv neutrusociologism
sociologism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sociologism | sociologismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | sociologism | sociologismului |
plural | — | — |