SIMPLÍST, -Ă, simpliști, -ste, adj. 1. (Despre concepții, raționamente, metode etc.) Care consideră lucrurile superficial, unilateral, neglijând uneori aspectele esențiale. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care este lipsit de complicații și de subtilități intelectuale; care judecă în mod simplist (1) sau face dovada unei astfel de judecăți. – Din fr. simpliste. adjectivsimplist
SIMPLÍST, -Ă adj. (Despre concepții, raționamente etc.) Care consideră lucrurile superficial, unilateral; bazat pe simplism, sărac. [Cf. fr. simpliste]. adjectivsimplist
SIMPLÍST, -Ă adj. (despre concepții, raționamente etc.) care consideră lucrurile superficial, unilateral; lipsit de subtilități. (< fr. simpliste) adjectivsimplist
simplíst adj. m., pl. simplíști; f. simplístă, pl. simplíste adjectivsimplist
*simplíst, -ă s. (d. simplu). Om care judecă simplu, nepricepînd cauzele lucrurilor: țăranu e simplist. Adj. Judecata simplistă a poporuluĭ. adjectivsimplist
simplist a. și m. care consideră un lucru subt un singur aspect: spirit simplist. adjectivsimplist
SIMPLÍST, -Ă, simpliști, -ste, adj. 1. (Despre concepții, raționamente, metode etc.) Care consideră lucrurile superficial, unilateral, neglijând uneori aspectele esențiale. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care este lipsit de complicații și de subtilități intelectuale; care judecă în mod simplist (1) sau face dovada unei astfel de judecăți. – Din fr. simpliste. adjectivsimplist
simplist adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | simplist | simplistul | simplistă | simplista |
plural | simpliști | simpliștii | simpliste | simplistele | |
genitiv-dativ | singular | simplist | simplistului | simpliste | simplistei |
plural | simpliști | simpliștilor | simpliste | simplistelor |