realitate definitie

REALITÁTE s.f. Categorie filozofică desemnând tot ceea ce există efectiv; lucru real; (p. ext.) adevăr. ♦ În realitate = de fapt, în adevăr. ♦ Natura, universul. [Cf. fr. réalité]. substantiv feminin realitate

REALITÁTE s. f. 1. (fil.) existența efectivă, obiectivă; posibilitate înfăptuită. 2. ceea ce există efectiv, obiectiv; fapt, lucru real. ♦ în ~ = de fapt, în adevăr. (< fr. réalité, lat. realitas, germ. Realität) substantiv feminin realitate

*realitáte (ea 2 sil.) f. (mlat. reálitas, -átis, d. lat. realis, real). Existență reală: (efectivă): realitatea lumiĭ exterioare. Lucru real: a părăsi realitățile pentru chimere. În realitate, realmente, în adevăr, cu adevărat. substantiv feminin realitate

realitáte (re-a-) s. f., g.-d. art. realitắții; (situații, fapte, lucruri) pl. realitắți substantiv feminin realitate

realitate f. existență efectivă, lucru real; în realitate, într’adevăr. substantiv feminin realitate

REALITÁTE, realități, s. f. Fapt, lucru real care există efectiv, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Existență, tot ce există; (în opoziție cu posibilitate) Existență afectivă. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität. substantiv feminin realitate

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului realitate

realitate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular realitate realitatea
plural realități realitățile
genitiv-dativ singular realități realității
plural realități realităților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z