SILÍCULĂ, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicva, dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în interior. – Din fr. silicule. substantiv femininsiliculă
SILÍCULĂ s.f. Fruct uscat dehiscent al unor crucifere, asemănător cu silicea, dar mai scurt. [< fr. silicule]. substantiv femininsiliculă
SILÍCULĂ s. f. varietate, mai scurtă, de silicvă, cu un fals perete despărțitor în interior. (< fr. silicule, lat. silicula) substantiv femininsiliculă
silículă s. f., g.-d. art. silículei; pl. silícule substantiv femininsiliculă
*síliculă f., pl. e (lat. silicula). Bot. Silică mică. substantiv femininsiliculă
SILÍCULĂ, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicvă, dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în interior. – Din fr. silicule. substantiv femininsiliculă
| siliculă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | siliculă | silicula |
| plural | silicule | siliculele | |
| genitiv-dativ | singular | silicule | siliculei |
| plural | silicule | siliculelor | |