ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; care este la fel (cu...); similar. – Din asemăna + suf. -(ă)tor. adjectivasemănător
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oare, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. adjectivasemănător
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oare, adj. Care seamănă, e asemenea sau la fel (cu...); similar. Țopăia zorit, îndesind... un soi de boccea alcătuită halandala din țolul de pe jos, din haina lui, dintr-un ștergar de bucătărie și... din alte obiecte asemănătoare. V. ROM. martie 1954, 44. ◊ (Al doilea termen al comparației este la dativ sau, mai adesea, se introduce prin prep. « cu ») La cîțiva kilometri depărtare de Snagov se zăresc casele salului Lipia-Bojdani, sat de cimpie, asemănător cu mii de alte sate ale patriei noastre. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. adjectivasemănător
asemănător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | asemănător | asemănătorul | asemănătoare | asemănătoarea |
plural | asemănători | asemănătorii | asemănătoare | asemănătoarele | |
genitiv-dativ | singular | asemănător | asemănătorului | asemănătoare | asemănătoarei |
plural | asemănători | asemănătorilor | asemănătoare | asemănătoarelor |