perete definitie

peréte (peréți), s. m. – Zid. – Var. părete. Istr. parete. Lat. părĕtem, forma. pop. în loc de păriĕtem (Pușcariu 1268; Candrea-Dens., 1334; REW 6242), cf. it. parete, prov. paret, fr. paroi, sp. pared, port. parede. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der. păretar(iu), s. n. (tapițerie, draperie); supărete, s. m. (Trans., balcon, terasă), în loc de sub părete. substantiv masculin perete

peréte, V. părete. substantiv masculin perete

peréte s. m., pl. peréți substantiv masculin perete

perete m. 1. zidărie ce închide o casă sau îngrădește o curte: 2. scoarța unei cărți; 3. laturi interioare ale unui vas sau tub; 4. părți ce formează îngrădirea suprafeței interne a cavităților corpului: pereții pieptului, pereții stomacului. [Vechiu-rom. păreate = lat. vulg. PARETEM (clasic PARIETEM)]. V. scris. substantiv masculin perete

PERÉTE, pereți, s. m. 1. Element de construcție așezat vertical (sau puțin înclinat), făcut din zidărie, din lemn, din piatră etc., care limitează, separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele, etajele și acoperișul. ◊ Loc. adj. De perete= care este fixat, prins de perete. Lampă de perete.Loc. adj. și adv. Perete în perete = cu unul din pereți comun sau lipit de cel al încăperii vecine; p. ext. (care este) în imediata vecinătate a (locuinței) cuiva. ◊ Expr. A da (sau a deschide, a lăsa, a izbi etc.) ușa (sau poarta) de perete = a deschide larg, la maximum ușa, poarta. A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereți (sau de toți pereții) = a fi deznădăjduit; a regreta enorm o greșeală făcută. De când (se) scria musca pe perete = de demult. Între patru pereți = a) la adăpost;în secret; izolat. Pereții au ochi (sau urechi), se zice pentru a atrage cuiva atenția să fie precaut, să se ferească atunci când spune ceva (secret). A vorbi la pereți = a vorbi zadarnic, fără să fie ascultat. 2. Masiv pietros care se înalță (aproape) vertical.Parte a unui obiect, a unui sistem tehnic etc. care se aseamănă cu un perete (1), mărginind, izolând, protejând; piesă dintr-un sistem tehnic care are rolul de a separa între ele anumite spații sau sistemul tehnic de spațiile înconjurătoare. 4 Element anatomic, membrană etc. care înconjoară o cavitate a corpului. [Var.: (reg.) păréte s. m.] – Lat. paries, -tis. substantiv masculin perete

păréte (est) și peréte (vest) m. (lat. páries, parietis, pop. parétis; it. paréte, pv. paret, fr. paroi, sp. pared, pg. parede. V. parietal). Zid de casă saŭ de cameră. Metalu, sticla saŭ lutu care constitue un vas ca cum ar fi o cameră: părețiĭ clondiruluĭ. (Tot așa despre țeastă). Între patru părețĭ, într´o cameră, la adăpost, în secret. A te bate cu capu de părețĭ, a fi foarte desperat [!]. A vorbi cu părețiĭ, a vorbi singur, a fi cam nebun. A vorbi caĭ verzĭ pe părețĭ, a vorbi prostiĭ saŭ utopiĭ. Ca și cum aĭ vorbi păreteluĭ saŭ la părete, se zice despre unu căruĭa-ĭ vorbeștĭ și nu pricepe orĭ nu ascultă. V. primez 1. substantiv masculin părete

a o da cu capu’ de toți pereții expr. (adol.) a se masturba. substantiv masculin aodacucapu

a vorbi în deșert / la pereți / surzilor expr. a vorbi fără a reuși să-și impună punctul de vedere, să se facă înțeles, să obțină lucrul dorit etc. substantiv masculin avorbiîndeșert

a se urca pe pereți / pe tavan expr. a fi foarte supărat, a fi furios. substantiv masculin aseurcapepereți

între patru pereți expr. 1. în casă. 2. (deț.) închis. substantiv masculin întrepatrupereți

cai verzi pe pereți expr. lucruri imposibile / de necrezut / fanteziste. substantiv masculin caiverzipepereți

a da cu ornicul de pereți expr. (prst.) a avea orgasm / a cădea în extaz în timpul unui act sexual. substantiv masculin adacuorniculdepereți

a se lovi ca nuca în perete expr. a fi complet / total nepotrivit, a nu se potrivi deloc. substantiv masculin aselovicanucaînperete

a visa cai verzi pe pereți / potcoave de cai morți expr. a visa, a spera lucruri irealizabile / fanteziste. substantiv masculin avisacaiverzipepereți

a se potrivi ca nuca-n perete a fi nepotrivit, a fi deplasat. substantiv masculin asepotrivicanucanperete

a se scula cu fața la cearșaf / la perete / la pernă expr. a fi indispus (în primele ore ale dimineții). substantiv masculin asesculacufațalacearșaf

a umbla după cai verzi pe pereți / după potcoave de cai morți expr. (pop.) a-și face planuri irealizabile, a fi nerealist. substantiv masculin aumbladupăcaiverzipepereți

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului perete

perete   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular perete peretele
plural pereți pereții
genitiv-dativ singular perete peretelui
plural pereți pereților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z