contribuție definitie

CONTRIBÚȚIE s.f. 1. Parte, sumă cu care se contribuie la o cheltuială sau la o acțiune comună; aport. ◊ A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (Jur.; la pl.) Sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. Impozit. [Gen. -iei, var. contribuțiune s.f. / cf. fr. contribution, it. contribuzione, lat. contributio]. substantiv feminincontribuție

CONTRIBÚȚIE s. f. 1. parte cu care se contribuie la o acțiune, la o cheltuială comună; aport. ♦ a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (jur.; pl.) sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. impozit. (< fr. contribution, lat. contributio) substantiv feminincontribuție

contribúție (-ți-e) s. f., art. contribúția (-ți-a), g.-d. art. contribúției; pl. contribúții, art. contribúțiile (-ți-i-) substantiv feminincontribuție

CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. ◊ Expr. A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune. 2. Impozit; bir. [Var.: (înv.) contribuțiúne s. f.] – Din fr. contribution, lat. contributio, -onis. substantiv feminincontribuție

CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. Contribuție personală. ▭ Îndeplinirea în întregime și la termen a planului de colectări este o contribuție puternică la întărirea alianței clasei muncitoare cu țărănimea munci­toare, la lupta pentru pace și pentru ridicarea nivelului de viață al celor ce muncesc la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. Dezvoltarea largă a întrecerii socialiste constituie o contribuție puternică la întărirea și dezvoltarea economiei țării noastre. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5,45. ◊ Expr. A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) la o acțiune. Și-a pus toate cunoștințele la contribuție și a rezolvat problema. 2. Impozit. Moțoc... îi înfățoșase [lui Alexandru Lăpușneanu] planul unei nouă contribuții. NEGRUZZI S.I 143. De la boier pînă la moșnean... toți luau parte la contribuțiile statului. BĂLCESCU, O. I 17. Contribuție directă = impozit perceput de la posesorul bunului sau impozit pe venitul impozabil. Contribuție indirectă = impozit inclus în prețul unei mărfi, fiind astfel perceput indirect de la consumator. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) contribuțiúne (GHICA, S. 698) s. f. substantiv feminincontribuție

*contribuțiúne f. (lat. con-tribútio, -ónis). Acțiunea de a contribui. Participare la o cheltuĭală, la o sarcină comună. Bir, impozit, dare. A pune la contribuțiune, a face să contribuĭe, să ajute. Contribuțiune directă, care te atinge direct, ca fonciaru, patenta. Contribuțiune indirectă, care e pusă pe băuturĭ, tutun, timbru, vamă. – Și -úție. substantiv feminincontribuțiune

contribuți(un)e f. ceea ce fiecare dă din parte-i la o cheltuială sau sarcină comună; contribuțiuni directe, cari lovesc direct persoana și averea contribuabilului, ca foncieră, dare personală, șosele, patentă, licență de băuturi spirtoase; contribuțiuni indirecte, cari lovesc obiectele de consumațiune, ca impozite pe băuturi, tutun, timbru, vamă. substantiv feminincontribuțiune

a-și pune mintea la contribuție expr. a gândi în mod creator. substantiv femininașipunemintealacontribuție