CANCELÁRIE s.f. Birou sau secție a unei instituții, destinată lucrărilor administrative. [Pron. -ri-e, pl. -ii, gen. -iei. / < it. cancellaria]. substantiv feminincancelarie
cancelarie, cancelarii s. f. (intl.) sediul poliției. substantiv feminincancelarie
CANCELÁRIE s. f. 1. birou, secție a unei instituții administrative. ◊ sală într-o școală, loc de adunare a cadrelor didactice. 2. serviciu în cadrul reprezentanțelor diplomatice și consulare. (< it. cancelleria, rus. kanceliariia) substantiv feminincancelarie
CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative. ♦ (Reg.) Birou în care își exercită funcția un liber-profesionist. – It. cancellaria. substantiv feminincancelarie
*cancelárie f. (formă latinizată din canțilérie, formă veche saŭ populară azĭ, ca și maĭ populara cănțălărie, d. rus. kancelĕáriĭa, care vine d. it. cancelleria, ĭar asta d. lat. cancelli, gratiĭ, parmaclîc, îngrăditură, de unde „biuroŭ, cancelarie”. Cancelli, sing. cancellus, e dim. din cancer, rac, adică „picĭoare de rac”. Fr. chancellerie, germ. kanzlei. V. cancer). Bĭuroŭ, cabinet, camera de lucru a unuĭ funcționar (azĭ maĭ mult despre camera de lucru a directorilor de școală). substantiv feminincancelarie
cancelárie (-ri-e) s. f., art. cancelária (-ri-a), g.-d. art. canceláriei; pl. cancelárii, art. canceláriile (-ri-i-) substantiv feminincancelarie
cancelarie f. 1. funcțiunea cancelarului; 2. biuroul cancelarului și funcționarii săi; stil de cancelarie, arid și lipsit de eleganță. substantiv feminincancelarie
CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. 1. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative. 2. Aparatul administrativ auxiliar ai cancelariilor, al unor șefi de stat. – După it. cancelleria. substantiv feminincancelarie
CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. Birou sau secție a unei instituții publice destinată lucrărilor administrative. Cancelaria școlii. ◊ Om de cancelarie = birocrat, conțopist. – Pronunțat: -ri-e. – Variantă: (regional) cănțelărie (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 26) s. f. substantiv feminincancelarie
cancelarie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cancelarie | cancelaria |
plural | cancelarii | cancelariile | |
genitiv-dativ | singular | cancelarii | cancelariei |
plural | cancelarii | cancelariilor |