www.ReduPedia.ro
Definitie advers - ce inseamna advers - Dex Online

advers definitie

ADVÉRS, -Ă adj. Situat în față; contrar, opus. ◊ Parte adversă = adversar (într-un proces). ♦ Nefavorabil, neprielnic; dușmănos, potrivnic. [< fr. adverse, cf. lat. adversus – contra]. adjectiv advers

ADVÉRS, -Ă adj. 1. situat în față; contrar, opus. ♦ parte ~ă = adversar (într-un proces). 2. (fig.) potrivnic. (< fr. adverse, lat. adversus) adjectiv advers

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic; dușmănos. – Fr. adverse (lat. lit. adversus). adjectiv advers

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic, ostil, dușmănos. ◊ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. ♦ Fig. Potrivnic. – Din fr. adverse, lat. adversus. adjectiv advers

*advérs, -ă adj. (lat. adversus, d. ad, la, și versus, întors). Contrar, opus: partidu advers. Partea adversă, contra căreĭa pledezĭ. adjectiv advers

advérs adj. m., pl. advérși; f. advérsă, pl. advérse adjectiv advers

advers a. contrar, opus: partea adversă a câștigat procesul. adjectiv advers

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; potrivnic. ◊ (Jur.) Parte adversă = adversarul într-un proces. ♦ Dușmănos. [Ostrovul] se ridică... ca o cetate singuratică și zburlită, înconjurată din toate părțile de elemente adverse. BOGZA, C. O. 403. adjectiv advers

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului advers

advers   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular advers adversul adversă adversa
plural adverși adverșii adverse adversele
genitiv-dativ singular advers adversului adverse adversei
plural adverși adverșilor adverse adverselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z