întórc, -órs, a -oárce v. tr. (lat. intorquére, it. intórcere, vfr. entordre, sp. entorchar. V. torc). Învîrtesc, mișc în cerc (o roată, o frigare). Schimb pozițiunea orĭ direcțiunea,îndrept aĭurea: a´ntoarce capu, ochiĭ, ocheana, tunu spre un punct. Așez pe partea cea-laltă (pe dos) o pagină, o foaĭe, o haĭnă, o mînecă. Înapoĭez, restituĭ: ĭ-am întors baniĭ. Aduc înapoĭ: l-am întors din deum. Fig. Fac să-țĭ schimbĭ părerea (orĭ hotărîrea), conving, convertesc: l-am întors la gîndurĭ bune, nu l-am putut întoarce din credința luĭ. Jugănesc: a´ntoarce un berbece. A o´ntoarce (pe foaĭa cea-laltă, pe altă foaĭe), 1. a-țĭ schimba părerea orĭ afirmațiunea ca să ĭasă tot în folosu tăŭ, 2. a schimba procedura, a proceda maĭ sever. A´ntoarce cuĭva vorba, a-ĭ repeta obraznic vorbele luĭ. A-țĭ întoarce vorba, a țĭ-o schimba, a te răzgîndi. A-țĭ întoarce fața de la cineva, a-l părăsi, a-l da uĭtăriĭ. A´ntoarce cuĭva spatele, 1. a-ĭ arăta dispreț, 2. a fugi de el de frică. A´ntoarce un ceasornic, a-ĭ învîrti (a-ĭ strînge) coarda cu cheĭa ca să continue mersu. A´ntoarce casa cu josu´n sus, a face dezordine´n ĭa [!] (hara-păra, val-vîrtej). V. intr.Corabia întoarce, se´ndreaptă spre alt punct, ocolește. Scatiu întoarce, cîntă întors, cu întorsăturĭ. V. refl. Mă´ndrept spre partea din apoĭ, la dreapta, la stînga (ca un tun, un telescop). Mă´ntorn, revin (acasă). Mă´ndrept, mă adresez: se´ntoarse spre mine. Mă așez pe cealaltă parte (vorbind de unu care doarme): se întoarse și dormi în ainte [!]. Mă schimb: s´aŭ întors lucrurile. Fig. A te întoarce saŭ a te învîrti într´un călcîĭ saŭ într´un picĭor, a primi foarte vesel o veste. A ți se întoarce (pe dos) sufletu saŭ mațele saŭ inima, a-țĭ fi foarte greață. – E bine să nu se confunde mă´ntorc (în pat) cu mă´ntorn (din drum). verb tranzitivîntorc
întoarce, întorc v. t. (intl.) 1. a fura. 2. a riposta. verb tranzitivîntoarce
ÎNTOÁRCE, întórc, vb. III. I. 1. Refl. și tranz. A se înapoia2 sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face să revină. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-i cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ Refl. A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială. 2. (Pop.) A-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească. A Tranz. A retrage o vorbă, o promisune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a întors ploaia în ninsoare. ◊ Expr. (Refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea. A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziția, a se îmblânzi, a se muia. ♦ Tranz. (Înv.) A traduce un text dintr-o limbă în alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta). ◊ Expr. Tranz. și refl. A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla. ♦ Spec. A învârti, a răsuci resortul unui mecanism. A întoarce ceasul. ♦ Tranz. (Pop.) A jugăni (un animal). 2. Tranz. și refl. A(-și) mișca, a(-și) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea în altă direcție decât cea inițială. 4 Expr. (Tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greață; fig. a fi dezgustat, scârbit. III. Tranz. 1. A schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească ◊ Expr. A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă. A (o) întoarce și pe o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu. ♦ A da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi. ◊ Expr. A întoarce foaia = a-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față. ◊ Expr. A (-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva. ♦ A învârti paiele, fânul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da îndărăt, a restitui. ◊ Expr. A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. ♦ Fig. A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. ♦ (Determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) A răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență). – Lat. intorquere. verb tranzitivîntoarce
întoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întórc, 1 pl. întoárcem, perf. s. 1 sg. întorséi, 1 pl. întoárserăm; part. întórs verb tranzitivîntoarce
întoarce v. (activ) 1. a face unele mișcări înapoi sau deoparte: a întoarce capul; 2. a pune pe partea opusă, a schimba direcțiunea: a întoarce pagina; 3. a îndrepta: a întors arma asupră-i; 4. a înapoia, a restitui: i-am întors banii; 5. a aduce îndărăt, a face' să revie: de ce mă întorci din cale? 6. fig. a face să-și schimbe părerea: nu l’a putut întoarce din hotărîrea lui; 7. a converti: i-a întors la credință; 8. (absolut) a schimba învoeala: acum o întorci...; 9. a întoarce testiculele vitelor spre a le face incapabile de reproducere. ║ (reciproc) 1. a veni acasă: s’a întors; 2. a se adresa cu rugămintea: se întoarse către el; 3. a recâștiga ce pierduse: a-și întoarce banii; 4. a-și lua înapoi: eu îmi întorc vorba PANN. [Lat. INTORQUERE]. verb tranzitivîntoarce
a întoarce (pe cineva) pe partea cealaltă expr. a bate foarte rău (pe cineva). verb tranzitivaîntoarce
a-i întoarce (cuiva) stomacul pe dos expr. a scârbi (pe cineva), a-i face greață (cuiva). verb tranzitivaiîntoarce
a întoarce nasul / spatele (cuiva) expr. a ignora ostentativ (pe cineva). verb tranzitivaîntoarcenasul
a întoarce șpilul expr. (intl.) a dejuca planurile (cuiva). verb tranzitivaîntoarceșpilul
a întoarce șurubul (cuiva) expr. (intl.) a pregăti (cuiva) o capcană. verb tranzitivaîntoarceșurubul
a o întoarce ca la Ploiești expr. a se dezice de o afirmație anterioară. verb tranzitivaoîntoarcecalaploiești
a întoarce cu acul pe cineva expr. (intl., înv.) a fura banii cuiva. verb tranzitivaîntoarcecuaculpecineva
a se duce bou și a se întoarce vacă expr. (peior.) a rămâne la fel de prost ca la început (după o călătorie de studii, după o perioadă de instruire etc.). verb tranzitivaseduceboușiaseîntoarcevacă
a întoarce pe cineva de gologani expr. a fura banii cuiva. verb tranzitivaîntoarcepecinevadegologani
întoarce | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)întoarce | întoarcere | întors | întorcând | singular | plural | ||
întorcând | întoarceți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | întorc | (să)întorc | întorceam | întorsei | întorsesem | |
a II-a (tu) | întorci | (să)întorci | întorceai | întorseși | întorseseși | ||
a III-a (el, ea) | întoarce | (să)întorceai | întorcea | întoarse | întorsese | ||
plural | I (noi) | întoarcem | (să)întoarcem | întorceam | întoarserăm | întorseserăm | |
a II-a (voi) | întoarceți | (să)întoarceți | întorceați | întoarserăți | întorseserăți | ||
a III-a (ei, ele) | întorc | (să)întoarcă | întorceau | întoarseră | întorseseră |