învălătuci definitie

credit rapid online ifn

învălătucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 învălătuceáscă verb tranzitivînvălătuci

învălătucì v. a rostogoli cu vălătucul, a face val, a înfășură. verb tranzitivînvălătucì

credit rapid online ifn

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc. verb tranzitivînvălătuci

învălătucésc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, răsucesc, învîrtesc: a învălătuci un covor, o foaĭe de hîrtie, o frunză. Înfășor: a învălătuci o curea pe un băț. Înfășor, învelesc, acoper [!] într´un vălătuc: a învălătuci o stofă într´o hîrtie. V. vălătucesc. verb tranzitivînvălătucesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiînvălătuci

învălătuci   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)învălătuci învălătucire învălătucit învălătucind singular plural
învălătucind învălătuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învălătucesc (să)învălătucesc învălătuceam învălătucii învălătucisem
a II-a (tu) învălătucești (să)învălătucești învălătuceai învălătuciși învălătuciseși
a III-a (el, ea) învălătucește (să)învălătuceai învălătucea învălătuci învălătucise
plural I (noi) învălătucim (să)învălătucim învălătuceam învălătucirăm învălătuciserăm
a II-a (voi) învălătuciți (să)învălătuciți învălătuceați învălătucirăți învălătuciserăți
a III-a (ei, ele) învălătucesc (să)învălătucească învălătuceau învălătuci învălătuciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z