vîrare definitie
- Vezi aici mai multe rimevîrare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvî
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvîr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
VIRÁRE s.f. Acțiunea de a vira; viraj. ♦ (Rar) Virament. [< vira]. substantiv femininvirare
viráre s. f., g.-d. art. virắrii; pl. virắri substantiv femininvirare
VIRÁRE, virări, s. f. Acțiunea de a vira și rezultatul ei; viraj. ♦ (Rar) Virament. - V. vira. substantiv femininvirare
vînáre f. Acțiunea de a vîna. Ps. S. (vîrare). Vînat (acțiune și animal). temporarvînare
VIRÁ vb. I. 1. intr. (Despre vehicule) A coti, a-și schimba direcția. ♦ (Mar.) A readuce la bord lanțul și ancora navei; a ridica o greutate. 2. tr. (Cont.) A trece dintr-un cont (debitor) în alt cont (creditor); a face un virament. 3. tr. (Despre culori) A trece la altă culoare (sub acțiunea unui reactiv). ♦ A schimba culoarea unui pozitiv fotografic cu ajutorul unui reactiv. ♦ (Fig.) A-și schimba nuanța. [< fr. virer, it. virare]. verb tranzitivvira
VIRÁ I. vb. intr. 1. (despre vehicule, nave, aeronave) a-și schimba direcția ◊ (despre vânt) a gira în sensul acelor unui ceasornic. 2. (mar.) a trage la bord o parâmă, lanțul ancorei; a ridica o greutate. II. tr. 1. (cont.) a face un virament. 2. (despre culori) a trece la altă culoare (sub acțiunea unui reactiv). ◊ (fot.) a schimba culoarea unui pozitiv cu ajutorul unui reactiv. ◊ (fig.) a-și schimba nuanța. (< fr. virer) verb tranzitivvira
vira, virez v. i. a pleca, a dispărea. verb tranzitivvira
virá (a ~) vb., ind. prez. 3 vireáză verb tranzitivvira
víra, interj. care înseamnă „începe și continuă” (turc. vira, continuŭ, mereŭ, d. it. vira, imper. d. virare, a întoarce corabia cu botu´n apoĭ [!]. V. virez). Se întrebuințează în marină, în porturĭ, dar și în interioru țăriĭ. A se lua la vira, a se lua la întrecere în vînzare, la concurență. V. maĭna, mola, sia. verb tranzitivvira
VIRÁ, virez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vehicule) A-și schimba orientarea în mers până la aproximativ 90°; a coti. ♦ (Despre oameni) A face ca un vehicul în mers să-și schimbe direcția; a coti, a cârmi. 2. Tranz. A face un virament. 3. Tranz. A trata o copie fotografică cu o soluție specială pentru a-i schimba nuanțele de negru în alte nuanțe. – Din fr. virer. verb tranzitivvira
*viréz v. tr. (fr. virer, it. virare, d. lat. girare, gyrare, a învîrti în cerc, a face volte. V. vira, jur 1, girez). Mar. (d. it.). Trag spre mine: a vira o parîmă. Com. Trec un cont de la o partidă la alta, fac un virament: a vira o sumă. Înlocuĭesc argintu care face negru într´o imagine fotografică pintr´un [!] metal saŭ un compus maĭ stabil și maĭ plăcut (ceĭa ce se face în general pin [!] clorură de aur): a vira o fotografie. V. intr. Cîrmesc: a vira cu aeroplanu. Fig. Îmĭ schimb părerea orĭ partidu. verb tranzitivvirez
a face vira expr. (intl.) 1. a evada. 2. a dispărea. verb tranzitivafacevira