rudiment definitie

RUDIMÉNT s.n. 1. (Biol.) Organ abia vizibil, în formare sau nedezvoltat; început. 2. (Fig.; de obicei la pl.) Elementele prime ale unei teorii, ale unei arte etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. rudiment, lat. rudimentum]. substantiv neutrurudiment

RUDIMÉNT s. n. 1. (pl.) primele noțiuni ale unei științe, arte etc. 2. (biol.) organ rudimentar. (< fr. rudiment, lat. rudimentum) substantiv neutrurudiment

*rudimént n., pl. e (lat. rudimentum, d. rudis, brut, grosolan). Primele elemente saŭ noțiunĭ: rudimentele limbiĭ latine, ale picturiĭ. Primele lineamente ale structuriĭ organelor, organ redus: un rudiment de coadă. Lineamente generale asemenea: această casă are rudimente de stil bizantin. substantiv neutrurudiment

rudimént s. n., pl. rudiménte substantiv neutrurudiment

rudiment n. 1. primele noțiuni ale unei științe: rudimentele limbei latine NEGR.; 2. în istoria naturală, organ redus la cele mai mici dimensiuni: un rudiment de coadă. substantiv neutrurudiment

RUDIMÉNT, rudimente, s. n. 1. (La pl.) Noțiuni elementare ale unei științe, ale unei arte. 2. Organ care abia începe să se formeze sau care a rămas nedezvoltat; organ rudimentar. Rudiment de coadă. – Din fr. rudiment, lat. rudimentum. substantiv neutrurudiment