GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general2. – V. generaliza. adjectivgeneralizat
GENERALIZÁT, -Ă, generalizați, -te, adj. Care a devenit general; căruia i s-a dat un caracter de generalitate. Măsuri generalizate. adjectivgeneralizat
GENERALIZÁ vb. I. tr. 1. A da o formulare sau o expresie sintetică, generală; (fil.) a efectua procesul logic de trecere de la singular sau particular la general. 2. A aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare. ♦ refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organism. [Cf. fr. généraliser, it. generalizzare]. verb tranzitivgeneraliza
GENERALIZÁ vb. I. tr. 1. a da o formulare sintetică, generală; (log.) a efectua procesul de generalizare. 2. a aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare. II. refl. (despre boli) a se extinde în întregul organism. (< fr. généraliser) verb tranzitivgeneraliza
generalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizeáză verb tranzitivgeneraliza
generalizà v. 1. a face general, a da mai multă întindere; 2. a deveni comun la mulți. verb tranzitivgeneralizà
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 2. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni general2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din fr. généraliser. verb tranzitivgeneraliza
GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o lege, un principiu etc.) A concentra, a da o formulare sau o expresie sintetică, generală. V. sintetiza. Poezia... generalizează în mod special lumea emoțiilor. SAHIA, U.R.S.S. 171. Poetul generalizează prevederile sale subiective. GHEREA, ST. CR. III 393. 2. A face să fie general, a extinde sfera de aplicare la cazuri similare. Noua metodă a fost generalizată în toată uzina. ♦ Absol. A considera o întîmplare, o situație ca generală. Întotdeauna vii tîrziu ! – De ce generalizezi ? verb tranzitivgeneraliza
*generalizéz v. tr. (d. general; fr. généraliser). Fac general un lucru, întind peste tot: a generaliza o deciziune. V. refl. Această modă s´a generalizat. verb tranzitivgeneralizez
generalizat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | generalizat | generalizatul | generalizată | generalizata |
plural | generalizați | generalizații | generalizate | generalizatele | |
genitiv-dativ | singular | generalizat | generalizatului | generalizate | generalizatei |
plural | generalizați | generalizaților | generalizate | generalizatelor |