DECOPÉRTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopértă s. f.] – Pref. de- + copertă. substantiv feminindecopertă
DESCOPÉRTĂ s.f. (Tehn.) Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pământ aflat deasupra zăcământului. [Cf. it. discoperta, fr. découverte]. substantiv feminindescopertă
DESCOPÉRTĂ s. f. v. decopertă. substantiv feminindescopertă
DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descopertá vb. I] – Pref. de- + coperta. verb tranzitivdecoperta
DESCOPERTÁ vb. I. tr. (Geol.) A supune operației de descopertare. [< fr. décoperter, cf. it. discopertare]. verb tranzitivdescoperta
DESCOPERTÁ vb. I v. decoperta. verb tranzitivdescoperta
descopertă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | descopertă | descoperta |
plural | descoperte | descopertele | |
genitiv-dativ | singular | descoperte | descopertei |
plural | descoperte | descopertelor |