strat definitie

strat (straturi), s. n. – 1. Pat, culcuș. – 2. Pat de paie, resturi de paie. – 3. Înveliș, glazură. – 4. Pătrat, fîșie de pămînt în grădină sau în livadă. – 5. Bază, fundament. – 6. (Înv.) Suport. – 7. (Banat) Organul genital al vacii. Lat. stratum (Tiktin; REW 8292), cf. v. it. strato, prov. estrat, sp., port. estrado. – Der. neol. stratifica, vb.; stratificați(un)e, s. f. substantiv neutrustrat

strat n. 1. așternutul vitelor în coșar; 2. culcuș de fiare; 3. pătul de gunoiu sau de graminee: strat de legume, strat de flori; 4. patul puștei: ridică stratul în aer AL.; 5. masa sau albia teascului. [Vechiu-rom. strat, pat = lat. STRATUM, întindere, acoperemânt de pat, pat]. substantiv neutrustrat

strat n. 1. pătură de colori sau de metale: strat de argint; 2. pături suprapuse din cari se compune un teren: un strat de nisip, de zăpadă. substantiv neutrustrat

!strat s. n., pl. stráturi/(geol.) stráte substantiv neutrustrat

1) strat n., pl. urĭ (lat stratum, așternut, covor, drum pavat, d. stérnere, a așterne. V. altern, con- și pro-stern, stradă). Vechĭ. Pat, culcuș. Azĭ. Așternut de paĭe p. vite și (iron.) și despre oamenĭ (în Munt. streat): strînge-țĭ streatu, leneșule! Culcuș de porc sălbatic orĭ și de altă feară (V. covru, stroh). Locușor acoperit cu ĭarbă: într’o leasă de mărăcĭunĭ, un ĭepure pe strat (Șez. 32, 76). Așternut de pămînt (orĭ rldicătură de pămînt despărțită pin cărărĭ) în care se seamănă florĭ saŭ legume (în sud brazdă). Patu (lemnu) puștiĭ. Piedestal, platformă, masă grea pe care se sprijină o mașină, un teasc ș. a. Neol. Pătură: tingirile se spolesc acoperindu-le c’un strat de cositor apa s’a scurs pin stratu de nisip, a nins și s’a depus un strat de zăpadă. substantiv neutrustrat

2) strat n. (bg. srĭeda și strĭeda, mijloc, centru, ceĭa ce Românu, nelnțelegînd ce’nseamnă, a prefăcut în strat. V. stretenie). Numaĭ în Strat de Rusaliĭ orĭ Stratu Rusaliilor (sud), o sărbătoare băbească între Paște și Rusaliĭ (a patra Joĭe după Paște). substantiv neutrustrat

STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură (pentru a o acoperi) sau între alte două suprafețe de altă natură (pentru a le despărți). 2. Fâșie compactă dintr-o materie, aflată în interiorul unei mase de natură diferită. 3. Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compoziție relativ omogenă, care se găsește, sub forma unei pânze, între alte depozite. 4. Influență externă exercitată asupra unei limbi date. 5. Fig. Parte dintr-o clasă socială; categorie, pătură socială. 6. Fâșie de pământ, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fâșia de pământ împreună cu vegetația respectivă. 7. (Pop.) Culcuș, așternut pentru animale. 8. (Pop.) Pat, așternut pentru oameni. 9. Nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte; postament. 10. Patul puștii. [Pl.: (3) strate] – Lat. stratum. substantiv neutrustrat