reduceri si promotii 2018
Definitie brevet - ce inseamna brevet - Dex Online

brevet definitie

BREVÉT s.n. Document, certificat, titlu dat de o autoritate (de stat) prin care i se recunoaște cuiva paternitatea unei invenții sau i se asigură anumite drepturi; patentă, licență. [< fr. brevet]. substantiv neutru brevet

BREVÉT s. n. document cuprinzând titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi. ♦ ~ de invenție = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaște dreptul de a exploata în exclusivitate invenția, un anumit timp; patentă. (< fr. brevet) substantiv neutru brevet

BREVÉT, brevete, s. n. Document acordat de o autoritate de stat prin care i se recunoaște unei persoane autenticitatea unei invenții sau se asigură anumite drepturi. Brevet de pilot.Fr. brevet. substantiv neutru brevet

*brevét n., pl. e (fr. brevet, d. bref, scrisoare). Certificat, diplomă, maĭ ales la militarĭ. Brevet de invențiune, patentă, diplomă pe care guvernu o liberează autoruluĭ uneĭ invențiunĭ orĭ descoperirĭ ca să-ĭ asigure proprietatea și exploatareaexcluzivă pe un anumit număr de anĭ. substantiv neutru brevet

brevét s. n., pl. brevéte substantiv neutru brevet

brevet n. diplomă, certificat eliberat de Stat celor ce autorizează a practicà unele industrii sau profesiuni; brevet de invențiune, dat inventatorului spre a autoriza proprietatea și exploatarea descoperirii sale. substantiv neutru brevet

BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet. substantiv neutru brevet

BREVÉT, brevete, s. n. Document eliberat de o autoritate de stat, prin care se recunoaște unei persoane autenticitatea unei invenții (v. patentă) sau prin care i se asigură anumite drepturi: (astăzi) de a pilota un avion, (mai demult) de a exercita o meserie (v. diplomă, certificat) sau de a vinde băuturi alcoolice (v. licență) și alte produse monopolizate (țigări, tutun, cărți de joc ețc.). A obținut brevetul de pilot. Ministerul i-a acordat un brevet pentru invenția sa. substantiv neutru brevet

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brevet

brevet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brevet brevetul
plural brevete brevetele
genitiv-dativ singular brevet brevetului
plural brevete brevetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z