autenticitate definitie

AUTENTICITÁTE s.f. Faptul, calitatea de a fi autentic ; originalitate. [Pron. a-u-. / cf. it. autenticità]. substantiv femininautenticitate

AUTENTICITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi autentic. (< fr. authenticité) substantiv femininautenticitate

AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. [Pr.: a-u-] – După fr. authenticité. substantiv femininautenticitate

*autenticitáte f. (d. autentic; fr. authenticité). Calitatea de a fi autentic. substantiv femininautenticitate

autenticitáte (a-u-) s. f., g.-d. art. autenticitắții substantiv femininautenticitate

autenticitate f. însușirea lucrului autentic. substantiv femininautenticitate

AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. [Pr.: a-u-] – Din fr. authenticité. substantiv femininautenticitate

AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. Opera lui Caragiale este grandioasă pentru că cuprinde în ea autenticitatea vieții. L. ROM. 1953, nr. 1. Titu Herdelea nu-i putea da nici o lămurire inedită sau măcar cu pretenție de autenticitate. REBREANU, R. I 305. – Pronunțat: a-u-. substantiv femininautenticitate