ORIGINALITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi original; fel particular de a fi. 2. Atitudine originală; bizarerie, ciudățenie, extravaganță. [Cf. fr. originalité]. substantiv femininoriginalitate
ORIGINALITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi original (2); fel particular de a fi. 2. atitudine originală; ciudățenie, extravaganță. (< fr. originalité) substantiv femininoriginalitate
*originalitáte f. (d. original; fr. originalité). Caracteru de a fi original. Excentricitate, bizarerie. Purtare de om original. substantiv femininoriginalitate
originalitáte s. f., g.-d. art. originalitắții; (ciudățenii) pl. originalitắți substantiv femininoriginalitate
originalitate f. 1. caracterul lucrurilor originale; 2. bizarerie de caracter. substantiv femininoriginalitate
ORIGINALITÁTE, (2) originalități, s. f. 1. Însușirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi. 2. Faptă originală (3); ciudățenie, excentricitate, extravaganță. – Din fr. originalité. substantiv femininoriginalitate
originalitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | originalitate | originalitatea |
plural | originalități | originalitățile | |
genitiv-dativ | singular | originalități | originalității |
plural | originalități | originalităților |