argilă definitie

ARGÍLĂ s.f. (Petr.) Rocă sedimentară, alcătuită din silicați de aluminiu, foarte răspândită în natură și folosită în olărie, în sculptură etc.; lut. [Pl. -le. / < fr. argile, it. argilla < lat. argilla]. substantiv femininargilă

ARGÍLĂ s. f. rocă sedimentară fină și unsuroasă, care în contact cu apa devine plastică, folosită în olărie, în sculptură etc.; lut. (< fr. argile, lat. argilla) substantiv femininargilă

argílă (argíle), s. f. – Lut. Fr. argile. – Der. argilos, adj. substantiv femininargilă

ARGÍLĂ, argile, s. f. Rocă sedimentară alcătuită dintr-un amestec de silicați, întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție și în sculptură; lut. Argilă refractară = argilă din care se fabrică diferite materiale (cărămizi, creuzete etc.) care rezistă la temperaturi înalte fără a se topi. – Fr. argile (lat. lit. argilla). substantiv femininargilă

*argílă f. (lat. argilla, d. vgr. argilos). Lut gras, humă, clisă (din care se fac oale). substantiv femininargilă

argílă s. f., g.-d. art. argílei; pl. argíle substantiv femininargilă

argilă f. pământ moale și gras din care se fac oale. substantiv femininargilă

ARGÍLĂ, argile, s. f. Rocă sedimentară alcătuită dintr-un amestec de silicați și din fragmente de cuarț, mică etc., întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție, în sculptură etc.; lut. – Din fr. argile, lat. argilla. substantiv femininargilă

ARGÍLĂ, argile, s. f. Rocă sedimentară, foarte răs pîndită în natură, întrebuințată în olărie, la lucrări dt construcție și în sculptură; lut. Argila amestecată cu apă dă o pastă plastică. F i g. Văzusem obrazul lelei Ileana și-mi apărură apoi mumiile de argilă ale bătrînilor. SADOVEANU, N. F. 76. substantiv femininargilă