moale definitie

moále adj.1. Blînd, blajin, suav, plăcut. – 2. Slab, destins, flasc. – 3. Debil, lăsător. – 4. Leneș, trîndav, greoi. – Mr., megl. moale, istr. mole. Lat. mŏllis (Pușcariu 1101; Candrea-Dens., 1143; REW 5649), cf. it. port. molle, prov., v. fr. mol, fr. mou, cat. moll, sp. muelle.Der. moale, s. f. (fontanelă); moaleș, adj. (flasc, fleșcăit); molan, s. m. (leneș, puturos, om molatic; pește, Cobitis barbatula), în Banat, Olt. și Munt.; molănete, s. m. (Olt., trîndav, leneș); molaș, s. m. (Trans., pește, varietate de mihalț, Lota vulgaris); molătate, s. f. (înv., moliciune); molatic (var. molatec), adj. (moale, suav; delicat, plăcut; leneș, insolent); molău (var. molîu), adj. (moale, leneș); molătui, vb. refl. (Maram., a se distra); moleșală, s. f. (indolență, lenevie); moleși, vb. refl. (a se înmuia); moleșitor, adj. (care moleșește); molete (var. moleț), s. m. (pește, Cobitis barbatula); moliciune (var. înv. molăciune), s. f. (moleșală, delicatețe, suavitate; indolență, lene; voluptate); moloman, s. m. (Olt., leneș, puturos); moloșa, vb. refl. (a se înmuia); moloșag (var. moleșag), s. n. (Mold., Trans., dezgheț, timp umed și călduros la începutul primăverii); mălăeț, adj. (molișor, fleșcăit, răscopt), în loc de *molăeț, cf. moleț, molău (după Cihac, II, 184; Weigand, Jb., XVI, 78; Loewe 53; Candrea și Scriban; din mălai, imposibil semantic); moleață, s. f. (moliciune), cf. sp. mollez (Giuglea, LL, I, 178; Candrea-Dens., 1145 îl explică prin lat. *mollitia, cf. REW 5650); molcel, adj. (molișor), pe care Candrea-Dens., 114 îl derivă din lat. mollicellus. Cf. muia, moină. adjectiv moale

moále1 adj. m. și f.; pl. m. și f. moi adjectiv moale

moále adj., pl. moĭ (lat. mŏllis, moale; it. pg. molle, pv. mol, fr. mou, cat. moll, sp. muelle). Care cedează ușor cînd îl atingĭ (în opoz. cu vîrtos, tare, dur, solid): ceara și plumbu îs lucrurĭ moĭ. Neted, catifelat, care nu zgîrie (în opoz. cu aspru): păru de pisică e moale, pe cînd cel de porc e aspru. Fig. Fără vigoare, fără energie, slab: om moale. S. n. fără pl. Fontanelă saŭ locu unde a fost ĭa [!], în creștet: a te lovi în moalele capuluĭ. Adv. Fără energie: a vorbi moale. A o lăsa moale, a-țĭ reduce pretențiunile, a fi maĭ blînd. adjectiv moale

moále2 (pop.) s. n., art. moálele (în ~ capului) adjectiv moale

moale a. 1. care cedează ușor la atingere: ceară moale, pat moale; 2. care nu e tare: ou, păr moale; 3. fig. lipsit de vigoare, de energie: om moale. [Lat. MOLLIS]. ║ n. 1. parte moale: își afunda capul în moalele pernei; 2. partea anterioară a capului. adjectiv moale

MOÁLE, moi, adj. I. 1. Care cedează ușor la apăsare, modificându-și forma; p. ext. afânat, pufos. ◊ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operație de îmbinare, cu ajutorul unui metal străin în stare de fuziune, a două piese metalice care nu se încălzesc în prealabil. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) moale sau a trăi (ori a se așeza) pe moale = a duce o viață liniștită, fără griji; a o duce bine; a-i fi bine. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Parte moale (I 1) a unui lucru. ◊ (Pop.) Moalele capului = fontanelă; p. ext. creștetul capului. ♦ (Despre gură, buze) Cărnos, fraged. ♦ Moleșit, flasc; puhav. ♦ Puțin consistent; subțire, apos. ♦ (Despre pâine, cozonac etc.) Proaspăt; fraged. ♦ (Despre icre) Proaspăt, neconservat. ♦ (Despre fructe) Zemos; mălăieț. ♦ Flexibil, elastic. 2. (Despre terenuri) Umed, reavăn, jilav. 3. (Despre metale și aliaje) Cu duritate mică; care poate fi ușor îndoit, zgâriat etc. 4. (Despre ființe, despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Fără rezistență, fără putere; debil, slab, plăpând; gingaș, delicat. ♦ Sleit de puteri, istovit, vlăguit. 5. (Despre oameni) Lipsit de energie, de voință; apatic, indolent; bleg, leneș; cu fire slabă, nehotărâtă, influențabilă. ◊ Expr. A o lăsa (mai) moale = a ceda, a face concesii. II. 1. Cu suprafața netedă, fără asperități; neted. ♦ Catifelat, mătăsos; plăcut la atingere. 2. Necolțuros, rotunjit, unduios; p. ext. armonios, delicat. 3. (Despre culori, lumină, sunete) Lipsit de stridență, cu intensitate scăzută; domol, potolit; blând. 4. (Fon.; în opoziție cu dur; în sintagmele) Consoană moale = consoană palatalizată. Poziție moale = poziția unui sunet urmat de o silabă care conține o vocală palatală. 5. (Despre vreme, atmosferă, anotimpuri reci etc.) Călduț (și umed); p. ext. plăcut, blând. 6. (Despre ființe, despre însușiri și manifestări ale lor) Domol; blând, blajin. 7. (Despre mișcări) Ușor, abia simțit; încet, lent; lipsit de vlagă; slab. ♦ Care se mișcă încet, lin, domol; (despre ființe) lipsit de vioiciune, de sprinteneală. – Lat. mollis, -e. adjectiv moale

sálbă-moále (plantă) s. f., g.-d. art. sálbei-moi adjectiv salbă-moale

neágră-moále v. négru-moále adjectiv neagrămoale

!négru-moále/neágră-moále (soi de viță-de-vie) (ne-gru-/nea-gră-) s. m./s. f. adjectiv negru-moale

las-o mai moale! expr. 1. nu insista! 2. încetează!, termină! adjectiv lasomaimoale

a o lăsa mai moale expr. 1. a-și reduce eforturile într-o direcție; a se relaxa. 2. a se purta mai frumos cu cei din jur, a fi mai pașnic. 3. a nu mai exagera. adjectiv aolăsamaimoale

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului moale

moale   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular moale moalele moale moalea
plural moi moii moi moile
genitiv-dativ singular moale moalelui moi moii
plural moi moilor moi moilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z