agitațiune definitie

AGITÁȚIE², agitații, s. f. Stare de neliniște, de tulburare, de enervare, manifestată uneori prin mișcări grăbite și dezordonate. Mă cuprinde o agitație cumplită. CAMIL PETRESCU, U. N. 215. Nu știu cît s-ar fi prelungit coșmarul acesta, dacă o agitație nervoasă nu mă deștepta. NEGRUZZI, S. I 295. – Variantă: (învechit) agitațiúne (GHICA, S. A. 151) s. f. substantiv femininagitație

AGITÁȚIE, agitații, s. f. 1. Faptul de a se agita; mișcare intensă încoace și încolo efectuată de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de neliniște excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). 3. (Și în sintagma agitație politică) Mijloc de înrâurire a conștiinței publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. [Var.: (înv.) agitațiúne s.f] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis, (3) rus. aghitațiia. substantiv femininagitație

AGITAȚIÚNE s.f. v. agitație. substantiv femininagitațiune

AGITAȚIÚNE s. f. v. agitație². substantiv femininagitațiune

*agitațiúne f. (lat. agitatio, -ónis). Mișcare prelungită și neregulată: agitațiunea măriĭ. Fig. Neliniște de suflet. Turburare: agitațiunea spiritelor. – Și -áție și -áre. substantiv femininagitațiune

agitați(un)e f. 1. mișcare neregulată și continuă: agitațiunea mării; 2. mișcare tumultoasă, turburare: a potoli o agitațiune; 3. fig. turburarea sufletului, neliniște. substantiv femininagitațiune

AGITAȚIÚNE s. f. v. agitație. substantiv femininagitațiune

AGITAȚIÚNE s. f. v. agitație². substantiv femininagitațiune