PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi. adjectivprelungit
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă verb tranzitivprelungi
prelungì v. 1. a face mai lung în întindere: a prelungi o grădină; 2. fig. a face să dureze mai mult timp: a prelungi un concediu. verb tranzitivprelungì
PRELUNGI, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. verb tranzitivprelungi
prelungésc v. tr. (pre- și lungesc). Lungesc, fac maĭ lung în spațiŭ saŭ timp: a prelungi o stradă, o ședință, o vacanță, un discurs, vĭața. V. prescurtez. verb tranzitivprelungesc
prelungit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | prelungit | prelungitul | prelungită | prelungita |
plural | prelungiți | prelungiții | prelungite | prelungitele | |
genitiv-dativ | singular | prelungit | prelungitului | prelungite | prelungitei |
plural | prelungiți | prelungiților | prelungite | prelungitelor |