încrucișa definitie

încrucișá (a ~) vb., ind. prez. 3 încrucișeáză, 1 pl. încrucișắm; conj. prez. 3 să încrucișéze; ger. încrucișấnd verb tranzitivîncrucișa

încrucișà v. 1. a pune cruciș: a încrucișa brațele; 2. a merge cruciș: drumurile se încrucișau. verb tranzitivîncrucișà

ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I. 1. Tranz. Apune, a așeza cruciș; a cruci. ◊ Expr. A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucișa săbiile = a începe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. Intranz. (Franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. – În + cruciș. verb tranzitivîncrucișa

încrucișéz v. tr. (d. cruciș). Pun cruciș: încrucișez brațele. V. intr. Merg cruciș, explorez cîmpu, marea: vapoarele încrucișaŭ. V. refl. Mă pun, îs așezat cruciș: drumurile se încrucișează. verb tranzitivîncrucișez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîncrucișa

încrucișa		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)încrucișa	încrucișare	încrucișat	încrucișând	singular	plural
		(a)încrucișa	încrucișare	încrucișat	încrucișând	încrucișând	încrucișați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încrucișez	(să)încrucișez	încrucișam	încrucișai	încrucișasem
	a II-a (tu)	încrucișezi	(să)încrucișezi	încrucișai	încrucișași	încrucișaseși
	a III-a (el, ea)	încrucișează	(să)încrucișai	încrucișa	încrucișă	încrucișase
plural	I (noi)	încrucișăm	(să)încrucișăm	încrucișam	încrucișarăm	încrucișaserăm
	a II-a (voi)	încrucișați	(să)încrucișați	încrucișați	încrucișarăți	încrucișaserăți
	a III-a (ei, ele)	încrucișează	(să)încrucișeze	încrucișau	încrucișară	încrucișaseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z