maritim definitie

MARÍTIM, -Ă adj. Care aparține, care este în legătură cu navigația pe mare; care este lângă mare. ◊ Putere maritimă = stat cu o flotă puternică. [Cf. fr. maritime, lat. maritimus]. adjectiv maritim

*marítim, -ă adj. (lat. maritimus, d. mare, mare). Care e la mare: Constanța e un oraș maritim. Care se face pe mare saŭ e în relațiune cu marea: navigațiunea, legislațiunea maritimă. – Fals -ím (după fr.). adjectiv maritim

marítim adj. m., pl. marítimi; f. marítimă, pl. marítime adjectiv maritim

maritim a. 1. situat aproape de mare: oraș maritim; 2. relativ la marină: legi maritime. adjectiv maritim

MARÍTIM, -Ă, maritimi, -e, adj. 1. Care se află la țărmul sau în apropierea mării2. 2. Care este în legătură cu navigația pe mare2. ◊ Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. [Acc. și: maritím] – Din fr. maritime. adjectiv maritim

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului maritim

maritim   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular maritim maritimul mariti maritima
plural maritimi maritimii maritime maritimele
genitiv-dativ singular maritim maritimului maritime maritimei
plural maritimi maritimilor maritime maritimelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z