zugrav definitie

zugráv (-vi), s. m. – 1. Pictor. – 2. Lucrător care acoperă pereții cu o soluție colorată. – Var. înv. zugraf, zograf. Mr. zugraf. Mgr. ζωγράφος (Murnu 60; Bărbulescu, Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 58), cf. sl. zografŭ, alb. zograf. – Der. zugrăvi, vb. (a picta; a reprezenta, a descrie; refl., a se imprima, a se tipări), din mgr. ζωγραφίζω; zugrăveală, s. f. (pictură; zugrăvire); zugrăvie (var. zugrăvitură), s. f. (înv., pictură), din ngr. ζωγραφία substantiv masculinzugrav

zugráv (zu-grav) s. m., pl. zugrávi substantiv masculinzugrav

ZUGRÁV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zugrăveală. 2. (Înv.) Pictor (de biserici). – Ngr. zographos. substantiv masculinzugrav

zugrav m. pictor, în special de edificii. [Gr. mod. ZOGRÁPHOS, pictor (după natură)]. substantiv masculinzugrav

zugráv (vest) și zúgrav (est) m. (ngr. zográfos, vgr. -áphos, d. zóon, animal, și grápho; scriŭ; vsl. zugrafŭ. V. agiograf și caligraf). Pictor de o treaptă maĭ joasă și chear [!] văpsitor [!]: zugrav de bisericĭ, de firme, de odăĭ. L. V. și -áf și zográf. substantiv masculinzugrav

ZUGRÁV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în zugrăvit¹. 2. (înv.) Pictor (de biserici). [Acc. și: zúgrav] – Din ngr. zoghráphos. substantiv masculinzugrav