PICTÚRĂ s.f. 1. Arta de a înfățișa peisaje din natură, ființe, obiecte etc. în culori. 2. Tablou, portret. 3. Totalitatea operelor pictorilor dintr-o țară sau dintr-o epocă. [< lat. pictura]. substantiv femininpictură
PICTÚRĂ s. f. 1. artă a reprezentării de peisaje din natură, ființe, obiecte cu ajutorul culorilor. 2. operă artistică executată de un pictor; tablou, portret; pânză. 3. totalitatea operelor unui pictor sau a pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă. 4. (fig.) descriere sugestivă, într-o epocă literară, a fizicului și a caracterelor personajelor, a unor scene din viața reală și din natură etc. (< lat. pictura) substantiv femininpictură
*pictúră f., pl. ĭ (lat. pictura). Arta de a picta. Tabloŭ pictat: pictură istorică. Fig. (Rar). Descriere saŭ reprezentare a persoanelor și caracterelor lor. substantiv femininpictură
pictúră s. f., g.-d. art. pictúrii; (tablouri) pl. pictúri substantiv femininpictură
pictură f. 1. arta de a picta; 2. operă de pictură; 3. fig. descriere vie naturală. substantiv femininpictură
PICTURĂ, (2) picturi, s. f. 1. Ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini vizuale, prin fonne colorate, bidimensionale, desfășurate pe o suprafață plană. 2. Lucrare artistică executată de un pictor; tablou, pânză. ♦ Ansamblul operelor, stilurilor și procedeelor specifice pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-o școală etc. 3. Fig. Descriere sugestivă (într-o operă beletristică) a fizicului și a caracterului personajelor, a unor scene din viața reală și din natură etc. – Din lat. pictura. substantiv femininpictură
pictură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pictură | pictura |
plural | picturi | picturile | |
genitiv-dativ | singular | picturi | picturii |
plural | picturi | picturilor |