táĭniță f., pl. e (d. taĭnă; rus. taĭnik, loc ascuns; pol. tainik, taĭemnica). Ascunzătoare, vizuină: cînele [!] a săpat o taĭniță. Fig. Loc întunecos, locuință întunecoasă și friguroasă. Groapă, mormînt. substantiv feminintaĭniță
tainiță f. 1. loc ascuns: prin tainiți și pe sub negre bolți EM.; 2. groapă: în tainiță să m’arunci AL. [Tras din taină]. substantiv feminintainiță
TÁINIȚĂ, tainițe, s. f. Groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; p. ext. loc ascuns; ascunzătoare. – Taină + suf. -iță. substantiv feminintainiță
tainiță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tainiță | tainița |
plural | tainițe | tainițele | |
genitiv-dativ | singular | tainițe | tainiței |
plural | tainițe | tainițelor |