posesiv definitie

POSESÍV, -Ă adj. 1. (Despre pronume, adjective, articole) Care indică posesiunea, stăpânirea, apartenența. 2. (Fam.) Care vrea să arate posesiunea, stăpânirea asupra unui obiect etc. [Cf. fr. possessif, lat. possessivus]. adjectivposesiv

POSESÍV, -Ă adj. 1. (despre pronume, adjective, articole) care indică posesiunea, apartenența. 2. care manifestă, trădează spirit de posesor. (< lat. possessivus, fr. possessif) adjectivposesiv

*posesív, -ă adj. (lat. possessivus). Gram. – Pronumele posesive sînt: meŭ, tăŭ, săŭ (saŭ luĭ), nostru, vostru, (lor), mea, ta, sa (saŭ eĭ), noastră, voastră, (lor), meĭ, tăĭ, săĭ (saŭ luĭ), noștri, voștri, (lor), mele, tale, sale (saŭ eĭ), noastre, voastre, (lor). Cînd e izolat orĭ e înaintea substantivuluĭ, pronumele posesiv se articulează: al meŭ e calu, al meŭ cal, al tăŭ, al luĭ ș. a. adjectivposesiv

posesív adj. m., pl. posesívi; f. posesívă, pl. posesíve adjectivposesiv

posesiv a. care exprimă o idee de posesiune: pronume posesiv. adjectivposesiv

POSESÍV, -Ă, posesivi, -e, adj. 1. (Gram.; despre unele pronume, adjective, articole) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune (1), de apartenență, de dependență. 2. (Rar) Autoritar. Ton posesiv. – Din fr. possessif, lat. possessivus. adjectivposesiv