plictiseală definitie

plictiseálă f., pl. elĭ (d. plictisesc). Urît, neplăcere cauzată de neocupațiune, de ocupațiune urîtă saŭ de vorbă nesărată. substantiv femininplictiseală

plictiseálă s. f., g.-d. art. plictisélii; pl. plictiséli substantiv femininplictiseală

plictiseală f. urît, întristare cauzată de neocupațiune, gol sufletesc. [Gr. mod.]. substantiv femininplictiseală

PLICTISEÁLĂ, plictiseli, s. f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresie morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare. – Plictisi + suf. -eală. substantiv femininplictiseală

a-și omorî plictiseala / timpul / vremea expr. a-și ocupa timpul cu lucruri lipsite de importanță. substantiv femininașiomorîplictiseala