singurătate definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesingurătate
- Vezi aici mai multe rimesingurătate
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cute
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuate
SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate. substantiv femininsingurătate
singurătáte s. f., g.-d. art. singurătắții; (locuri, perioade) pl. singurătắți substantiv femininsingurătate
singurătáte f. (d. singur). Starea omuluĭ care trăiește singur: înțeleptuluĭ nu i se urăște cu singurătatea. Loc singuratic: în singurătatea schituluĭ. substantiv femininsingurătate
singurătate f. 1. starea celui ce trăiește singur: a iubi singurătatea; 2. loc retras. [Lat. SINGULARITATEM]. substantiv femininsingurătate
SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate. substantiv femininsingurătate
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisingurătate
| singurătate | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | singurătate | singurătatea |
| plural | singurătăți | singurătățile | |
| genitiv-dativ | singular | singurătăți | singurătății |
| plural | singurătăți | singurătăților | |