 
            
        pe- (est) și pĭetríș (vest) n., pl. urĭ (d. peatră [!]). Petricele [!] aduse de apă și depuse pe malurĭ (prund) saŭ sfărmăturĭ de peatră întrebuințate la șosele, căĭ ferate ș. a. substantiv neutrupe
pietriș n. 1. grămădire de pietricele pe albiile râurilor sau pe coastele dealurilor; 2. nisip amestecat cu pietricele ce servă la construcțiuni. substantiv neutrupietriș
PIETRÍȘ, pietrișuri, s. n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. 2. Pietriș (1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în presărarea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Înv. și pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatră + suf. -iș. substantiv neutrupietriș
| pietriș | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | pietriș | pietrișul | 
| plural | pietrișuri | pietrișurile | |
| genitiv-dativ | singular | pietriș | pietrișului | 
| plural | pietrișuri | pietrișurilor | |