introspecție definitie

INTROSPÉCȚIE s.f. Metodă psihologică bazată pe observarea propriilor trăiri psihice; autoobservare. [Gen. -iei, var. introspecțiune s.f. / cf. fr. introspection < lat. intro – înăuntru, spectio – privire]. substantiv femininintrospecție

!introspécție (-tros-pec-ți-e/-tro-spec-) s. f., art. introspécția (-ți-a), g.-d. art. introspécției; pl. introspécții, art. introspécțiile (-ți-i-) substantiv femininintrospecție

INTROSPÉCȚIE, introspecții, s. f. Observare și interpretare a propriilor stări și dispoziții mentale și emoționale; autoobservare. – Din fr. introspection. substantiv femininintrospecție

INTROSPÉCȚIE, introspecții, s. f. Metodă de bază a psihologiei empirice burgheze constînd din contem­plarea internă, din observarea subiectivă a fenomenelor propriei conștiințe; studiu, analiză psihologică bazată pe această metodă. Lungile introspecții, menite să motiveze situațiile, îngreuiază pe alocuri desfășurarea narațiunii. V. ROM. noiembrie 1953, 297. substantiv femininintrospecție