 
            
        INSIPÍD, -Ă adj. 1. Lipsit de gust; searbăd, fad. 2. (Fig.) Anost, fără spirit, nesărat. [< fr. insipide, it. insipido, cf. lat. insipidus, < in – ne, sapidus – savuros]. adjectivinsipid
*insípid, -ă adj. (lat. in-sipidus, d. in-, ne, și sápidus, sapid). Fără gust: apa e insipidă. Fig. Fără gust, urît: glumă insipidă, stil insipid. Fără haz, plicticos: om insipid. Adv. În mod insipid. – Maĭ des, dar maĭ răŭ insipíd (după fr.). adjectivinsipid
insipíd adj. m., pl. insipízi; f. insipídă, pl. insipíde adjectivinsipid
INSIPÍD, -Ă, insipizi, -de, adj. (Despre corpuri chimice, substanțe etc.) Fără gust; (despre alimente) fad, searbăd. ♦ Fig. Fără spirit, fără haz, anost. – Din fr. insipide. adjectivinsipid
INSIPÍD, -Ă, insipizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri chimice, substanțe, alimente) Fără gust; fad, searbăd. Sînt, totuși, unele substanțe care, cu toate că se găsesc în stare lichidă, nu au gust, sînt insipide. ANATOMIA 236. 2. Fig. Lipsit de bun gust, fără spirit, searbăd, fad. O revistă pe care prietenii politici ai miniștrilor și ai prefecților o fac să apară o dată sau de două ori pe an, cu articole agramate și insipide. BOGZA, A. Î. 538. Mîzgălește-o coală cu proza-i insipidă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 106. adjectivinsipid
| insipid adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | insipid | insipidul | insipidă | insipida | 
| plural | insipizi | insipizii | insipide | insipidele | |
| genitiv-dativ | singular | insipid | insipidului | insipide | insipidei | 
| plural | insipizi | insipizilor | insipide | insipidelor | |