agramát (agramátă), adj. – Incult, neinstruit. Gr. ἀγράμματος (sec. XVIII). Accentul agrámat (DAR) nu ne este cunoscut. adjectivagramat
AGRAMÁT, -Ă 1. adj., s.m. și f. (Liv.) (Cel) care în vorbire face greșeli elementare de limbă; (p. ext.) ignorant, incult. 2. adj. (Despre texte) Care conține greșeli de ortografie și de gramatică. [< lat., gr. agrammatos]. adjectivagramat
AGRAMÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care face greșeli elementare de gramatică; ignorant, incult. II. adj. care conține greșeli de exprimare și de ortografie. (< lat., gr. agrammatos) adjectivagramat
AGRAMÁT, -Ă, agramați, -te, adj., s. m. și f. 1.. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă, deși se pretinde om cult; p. ext. ignorant. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de ortografie și de gramatică. – Lat. lit. agrammatos (< gr.). adjectivagramat
*agrámat, -ă adj. și s. (vgr. agrámmatos; a-, fără, și grámmata, litere). Neștiutor de carte, ignorant. adjectivagramat
agramát (a-gra-) adj. m., s. m., pl. agramáți; adj. f., s. f. agramátă, pl. agramáte adjectivagramat
AGRAMÁT, -Ă, agramați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă; p. ext. ignorant, incult. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de gramatică și de ortografie. – Din lat. agrammatos. adjectivagramat
AGRAMÁT, -Ă, agramați, -te, adj. (Livresc) 1. (Despre oameni, adesea substantivat) (Persoană) care face greșeli elementare de limbă, deși se pretinde om cult; p. ext. ignorant. 2. (Despre un text scris) Care conține greșeli de ortografie și de gramatică, dovedind incultură, ignoranță. Frază agramată. adjectivagramat
agramat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | agramat | agramatul | agramată | agramata |
plural | agramați | agramații | agramate | agramatele | |
genitiv-dativ | singular | agramat | agramatului | agramate | agramatei |
plural | agramați | agramaților | agramate | agramatelor |