 
            
        FILANTROPÍE s.f. Caritate, dărnicie, binefacere (făcută în folosul celor săraci). [Gen. -iei. / cf. fr. philanthropie]. substantiv femininfilantropie
FILANTROPÍE s. f. acțiune de binefacere (față de săraci). (< fr. philanthropie, gr. philanthropia) substantiv femininfilantropie
*filantropíe f. (vgr. philanthropía). Ĭubire de oamenĭ, caritate, milă. substantiv femininfilantropie
filantropíe s. f., art. filantropía, g.-d. filantropíi, art. filantropíei substantiv femininfilantropie
filantropie f. iubire, de umanitate, binefacere, caritate. substantiv femininfilantropie
FILANTROPÍE s. f. Acțiune de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci. – Din fr. philanthropie. substantiv femininfilantropie
FILANTROPÍE s. f. Caritate practicată de burghezi sub formă de ajutorare a celor lipsiți, în scopul de a părea mărinimoși, de a se face simpatizați de mase și, prin aceasta, de a camufla exploatarea. Filantropia poate, în cel mai bun caz, să prelungească o agonie și așa prea lungă, niciodată nu vindecă însă o rană socială. LIT. ANTIMONARHICĂ 146. substantiv femininfilantropie
| filantropie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | filantropie | filantropia | 
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | filantropii | filantropiei | 
| plural | — | — | |