AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor. verb tranzitivajutora
ajutorà v. a da ajutor, a veni într’ajutor. verb tranzitivajutorà
AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor. verb tranzitivajutora
AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. (De obicei iterativ) A ajuta, a sprijini (mai ales din punct de vedere material), a procura cuiva mijloacele necesare pentru a ieși dintr-o dificultate. Ajutorez pe un elev. ◊ R e f l. (Rar) [Traducătorul] să cuteze a se apuca de lucru, ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete. ODOBESCU, S. II 364. ◊ R e f l. r e c i p r o c. Umbla vorba că [țăranii] s-ar putea ajutora alcătuind o obște. GALAN, Z. R. 34. – Variantă: ajuturá (SBIERA, P. 60) vb. I. verb tranzitivajutora
ajutoréz și (vechĭ) -résc v. tr. (d. ajutor). Rar. Ajut. Protejez. verb tranzitivajutorez
ajutora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ajutora | ajutorare | ajutorat | ajutorând | singular | plural | ||
ajutorând | ajutorați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ajutorez | (să)ajutorez | ajutoram | ajutorai | ajutorasem | |
a II-a (tu) | ajutorezi | (să)ajutorezi | ajutorai | ajutorași | ajutoraseși | ||
a III-a (el, ea) | ajutorează | (să)ajutorai | ajutora | ajutoră | ajutorase | ||
plural | I (noi) | ajutorăm | (să)ajutorăm | ajutoram | ajutorarăm | ajutoraserăm | |
a II-a (voi) | ajutorați | (să)ajutorați | ajutorați | ajutorarăți | ajutoraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ajutorează | (să)ajutoreze | ajutorau | ajutorară | ajutoraseră |