excluziune definitie

EXCLUZIÚNE s.f. 1. (Liv.) Excludere, interdicție. ◊ (Fiz.) Principiul excluziunii = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice. 2. (Log.) Relație între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pron. -zi-u-, var. esclusiune, exclusie, exclusiune s.f. / < fr. exclusion]. substantiv femininexcluziune

EXCLUZIÚNE s. f. 1. excludere, interdicție. ♦ (fiz.) principiul ĩi = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice. 2. (log.) relație între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. (< fr. exclusion) substantiv femininexcluziune

*excluziúne f. (lat. exclúsio, -ónis). Acțiunea de a exclude, dare afară. substantiv femininexcluziune

excluziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni substantiv femininexcluziune

EXCLUZIÚNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion. substantiv femininexcluziune