PROPOZÍȚIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (Log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (Mat.) Teoremă care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. [Gen. -iei, var. propozițiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio]. substantiv femininpropoziție
PROPOZÍȚIE s. f. 1. cea mai simplă unitate sintactică prin care se comunică o judecată, o idee. 2. (log.) îmbinare de cuvinte care exprimă o ideee completă. 3. (mat.) teoremă ajutătoare care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental. 4. expresie care are un înțeles într-un anumit domeniu. ◊ (inform.) formă propozițională din simboluri terminale. 5. cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. (< fr. proposition, lat. propositio) substantiv femininpropoziție
propozíție (-ți-e) s. f., art. propozíția (-ți-a), g.-d. art. propozíției; pl. propozíții, art. propozíțiile (-ți-i-) substantiv femininpropoziție
PROPOZÍȚIE, propoziții, s. f. 1. Cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee, o judecată etc. 2. (Livr.) Propunere. 3. (Log., Mat.) Enunț a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit exprimate. [Var.: propozițiúne s.f] – Din fr. proposition, lat. propositio, -onis. substantiv femininpropoziție
*propozițiúne f. (lat. proposítio, -ónis. V. pozițiune). Acțiunea de a propune și lucru propus (ob. propúnere). Mat. Enunțarea, enunțu uneĭ teoreme: a demonstra o propozițiune. Gram. Expresiunea uneĭ cugetărĭ, o cugetare exprimată pin [!] cuvinte. (O propozițiune se compune din subĭect și predicat, ca: rîu curge, la care se pot alipi atribute, complemente saŭ determinărĭ circumstantiale. Într´o frază-s atîtea propozițiunĭ cîte verbe exprimate saŭ subînțelese sînt). substantiv femininpropozițiune
propoziți(un)e f. 1. acțiunea de a propune și lucrul propus spre a fi discutat; 2. Gram. exprimarea unei judecăți; 3. Mat. enunțarea unei teoreme. substantiv femininpropozițiune
propoziție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | propoziție | propoziția |
plural | propoziții | propozițiile | |
genitiv-dativ | singular | propoziții | propoziției |
plural | propoziții | propozițiilor |