emiciclu definitie

EMICÍCLU s.n. v. hemiciclu. substantiv neutruemiciclu

*emicíclu n., pl. urĭ și e (vgr. ῾emi-kýklion, d. ῾emi, semi-. și kýklos, cerc). Spațiŭ în formă de semicerc, maĭ ales vorbind de un loc de spectacol. V. semi-cerc. substantiv neutruemiciclu

emiciclu n. îngrădire în formă de semi-cerc. substantiv neutruemiciclu

EMICÍCLU s. n. v. hemiciclu. substantiv neutruemiciclu

EMICÍCLU s. n. v. hemiciclu. substantiv neutruemiciclu

HEMICÍCLU, hemicicluri, s. n. Spațiu mare sau construcție în formă de semicerc pentru săli de cursuri, de spectacole etc. [Var.: emicíclu s. n.] – Din fr. hémicycle. substantiv neutruhemiciclu

HEMICÍCLU, hemicicluri, s. n. (Rar) Spațiu sau sală mare în formă de semicerc, pentru festivități, întruniri etc. (Atestat în forma emiciclu) Niște zugravi... lucrează decorațiile emiciclului adaos de curînd la vechea clădire. CARAGIALE, N. F. 108. – Variantă: emicíclu s. n. substantiv neutruhemiciclu