efectuare definitie
- Vezi aici mai multe sinonime efectuare
- Vezi aici mai multe rime efectuare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu ef
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu efe
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu re
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu are
EFECTUÁRE s.f. Acțiunea de a efectua și rezultatul ei; facere, pregătire. [< efectua]. substantiv femininefectuare
efectuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. efectuắrii (-tu-ă-); pl. efectuắri substantiv femininefectuare
EFECTUÁRE, efectuări, s. f. Acțiunea de a efectua și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. efectua. substantiv femininefectuare
EFECTUÁRE, efectuări, s. f. Acțiunea de a efectua; înfăptuire, săvîrșire, realizare, îndeplinire, executare. Institutele participă activ la proiectarea și efectuarea traseurilor perdelelor forestiere. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 5/2. – Pronunțat: -tu-a-. substantiv femininefectuare
EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. effectuer]. verb tranzitivefectua
EFECTUÁ vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare) verb tranzitivefectua
efectuà v. a pune în execuțiune, a săvârși: a efectua un proiect. verb tranzitivefectuà
efectuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 efectueáză, 1 pl. efectuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să efectuéze (-tu-e-); ger. efectuấnd (-tu-ând) verb tranzitivefectua
EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare. verb tranzitivefectua
EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A înfăptui, a săvîrși, a realiza, a îndeplini, a executa. Țărănimea muncitoare a efectuat în mai bune condițiuni însămînțările și arăturile adînci de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2836. – Pronunțat: -tu-a. verb tranzitivefectua
*efectuéz v. tr. (fr. effectuer, mlat. effectuare, d. lat. effectus, efect). Îndeplinesc, execut: a efectua un proĭect. verb tranzitivefectuez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiefectuare
| efectuare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | efectuare | efectuarea |
| plural | efectuări | efectuările | |
| genitiv-dativ | singular | efectuări | efectuării |
| plural | efectuări | efectuărilor | |