doctrină definitie

DOCTRÍNĂ s.f. 1. Sistem filozofic, politic, religios etc. 2. Totalitatea principiilor, a tezelor fundamentale ale unui anumit domeniu. [< fr. doctrine, lat. doctrina]. substantiv feminindoctrină

DOCTRÍNĂ s. f. sistem închegat de concepții, principii și teze fundamentale prin care se exprimă o anumită orientare în domeniul filozofic, religios, politic, artistic etc. (< fr. doctrine, lat. doctrina) substantiv feminindoctrină

* doctrínă f., pl. e (lat. doctrina, don *doctorina, d. doctor, doctor). Știință, învățătură, totalitatea opiniunilor uneĭ școale literare saŭ filosofice saŭ a dogmelor uneĭ religiunĭ: doctrina luĭ Spinoza și a luĭ Leibniz se derivă dintr’a luĭ Decartes. substantiv feminindoctrină

doctrínă s. f., g.-d. art. doctrínei; pl. doctríne substantiv feminindoctrină

doctrină f. 1. totalitatea dogmelor unei sisteme, unei religiuni: doctrina creștină; 2. teorie particulară asupra unui punct de dogmă, asupra unei chestiuni. substantiv feminindoctrină

DOCTRÍNĂ, doctrine, s. f. Totalitatea principiilor unui sistem politic, științific, religios etc. ♦ Ansamblul principiilor dintr-o ramură a cunoașterii. – Din fr. doctrine, lat. doctrina. substantiv feminindoctrină

DOCTRÍNĂ, doctrine, s. f. Totalitatea principiilor, tezelor, învățăturilor fundamentale ale unui sistem politic sau științific. substantiv feminindoctrină