despletire definitie

top banci online cont euro

despletíre s. f., g.-d. art. despletírii; pl. despletíri substantiv feminindespletire

DESPLETÍRE, despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti și rezultatul ei. – V. despleti. substantiv feminindespletire

top banci online cont euro

DESPLETÍRE, despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti. ♦ (Impropriu; determinat prin « a părului ») Păr despletit. Despletirea părului... îmi cădea pe față și pe mîini. IBRĂILEANU, A. 51. substantiv feminindespletire

despletí, despletesc, vb. tranz, refl. – A (se) desface din împletitură; a(-și) desface cosițele. Cu referire la despletirea părului de către femei, în semn de doliu; în același context bărbații umblau fără clop pe cap timp de trei zile: „Fetele s-or despleti / Și pe mine m-or jeli” (Calendar 1980: 129). – Des + (îm)pleti. verb tranzitivdespleti

despletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 despleteáscă verb tranzitivdespleti

despletì v. 1. a desface ce a fost împletit; 2. a desface pletele de păr. verb tranzitivdespletì

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ Refl. și tranz. A(-și) desface cosițele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Pref. des- + [îm]pleti. verb tranzitivdespleti

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la ceva care este împletit: frînghie, bici, mai ales părul împletit, cosițele) A desface din împletitură. Despletește frînghia.S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M. I. CARAGIALE, C. 73. Se întreabă trist izvorul: « Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visă­toare Cu piciorul? » EMINESCU, O. I 122. ◊ Fig. Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, porto­calie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316. ◊ (Complementul indică persoana căreia i se despletește părul) Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132. ◊ Refl. (Subiectul este persoana care-și despletește părul) Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325. ◊ Fig. Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91. ♦ Refl. Fig. (Despre rîuri și pîraie) A se răsfira. Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55. verb tranzitivdespleti

despletésc v. tr. b(d. plete). V. tr. Desfac ceĭa ce era împletit: a despleti păru. verb tranzitivdespletesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidespletire

despletire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despletire despletirea
plural despletiri despletirile
genitiv-dativ singular despletiri despletirii
plural despletiri despletirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z