DEDUBLÁT, -Ă, dedublați, -te, adj. Dublu; (despre persoane și manifestările lor) cu două aspecte, cu două înfățișări diferite. – V. dedubla. adjectivdedublat
DEDUBLÁT, -Ă, dedublați, -te, adj. Dublu, de două ori; (despre persoane și manifestările lor) cu două aspecte, cu două înfățișări deosebite. Mai vin din sus răniți și oameni care au părăsit lupta, iscînd din lumina focului forme dedublate. CAMIL PETRESCU, U. N. 271. Aveam... o viață dedublată. C. PETRESCU, Î. II 256. adjectivdedublat
DEDUBLÁ vb. I. refl. A se împărți în două; a avea simultan două stări, două aspecte sau două forme diferite. [< fr. dédoubler]. verbdedubla
DEDUBLÁ vb. refl. a se împărți în două; a avea (simultan sau pe rând) două stări, aspecte, forme sau personalități diferite. (< fr. dédoubler) verbdedubla
!dedublá (a se ~) (-du-bla) vb. refl., ind. prez. 3 se dedubleáză verbdedubla
dedublà v. a (se) împărți în două. verbdedublà
DEDUBLÁ, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler. verbdedubla
DEDUBLÁ, dedublez, vb. I Refl. A se împărți în două, a avea, a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, aspecte sau forme deosebite. Dan... se dedubla clar: în fuga vorbirii își vedea gîndurile înainte de a le rosti, cum răsar și se înșiră. VLAHUȚĂ, O. A. III 64. verbdedubla
*dedubléz v. tr. (fr. dédoubler, a scoate căptușeala, a împărți în doŭă, d. double, duplu). Barb. Împart în doŭă. Îndoĭesc, fac duplu, reduplic. verbdedublez
dedublat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | dedublat | dedublatul | dedublată | dedublata |
plural | dedublați | dedublații | dedublate | dedublatele | |
genitiv-dativ | singular | dedublat | dedublatului | dedublate | dedublatei |
plural | dedublați | dedublaților | dedublate | dedublatelor |