chiulangită, chiulangite s. f. (șc.) 1. boală imaginară folosită ca scuză pentru justificarea absențelor școlare. 2. (pub., peior.) absențele nejustificate ale deputaților și senatorilor români de la lucrările Parlamentului. substantiv femininchiulangită
a suferi de chiulangită cronică expr. (șc., glum.) a absenta nemotivat de la cursuri. substantiv femininasuferidechiulangităcronică
chiulangită | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chiulangită | chiulangita |
plural | chiulangite | chiulangitele | |
genitiv-dativ | singular | chiulangite | chiulangitei |
plural | chiulangite | chiulangitelor |