chitanță definitie

CHITÁNȚĂ s.f. Înscris prin care se atestă primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. [< fr. quittance]. substantiv femininchitanță

chitánță (chitánțe), s. f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija. – Der. chitanțier, s. n. substantiv femininchitanță

CHITÁNȚĂ s. f. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani. (< fr. quittance) substantiv femininchitanță

*chitánță f., pl. e (fr. quittance, d. quitte, achitat. V. chit 3). Adeverință, recepisă [!], hîrtie pin [!] care declarĭ că aĭ primit ceva de la alt-cineva. – Odinioară și cvit-, cfit-, ĭar azĭ pop. fit- (rus. kvitánciĭa). substantiv femininchitanță

chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe substantiv femininchitanță

chitanță f. înscris, prin care cineva se obligă la plata unei datorii. substantiv femininchitanță

CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance. substantiv femininchitanță

CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. V. adeverință. La predarea cotelor de grîu, gospo­dăria colectivă a primit chitanța nr. 1. substantiv femininchitanță