înscrie definitie

ÎNSCRÍE vb. III. tr. 1. A scrie, a menționa (ceva) într-o listă etc.; a înregistra. ◊ A înscrie în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals. 2. (Fig.) A însemna, a consemna. 3. A construi o figură geometrică în interiorul altei figuri geometrice. 4. (Sport) A realiza un punct (la joc); a marca. [Pron. -scri-e, p.i. -scriu, 5 -scrieți, ger. -scriind, perf. s. -scrisei, part. -scris. / cf. fr. inscrire, lat. inscribere]. verb tranzitivînscrie

*înscríŭ, -ís, a -íe v. tr. (fr. inscire, lat. in-scribo, -scríbere). Scriŭ, trec, însemnez ceva într´o condică ș. a.: a înscrie un nume într´un registru. Înmatriculez: a înscrie un student în universitate. Geom. Desemnez [!] o figură în ăuntru [!] alteĭa: a înscrie un poligon într´o circumferență [!]. verb tranzitivînscriŭ

înscríe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înscríu, 2 sg. înscríi, 3 sg. înscríe, 1 pl. înscríem, 2 pl. înscríeți, perf. s. 1 sg. înscriséi, 1 pl. înscríserăm; conj. prez. să înscríe; ger. înscriínd; part. înscrís verb tranzitivînscrie

înscrie v. 1. a scrie într’un registru, pe o listă; 2. a pune o inscripțiune; 3. Geom. a trage o figură în interiorul alteia. verb tranzitivînscrie

ÎNSCRÍE, înscríu, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) scrie, a(-și) trece numele într-un catalog, într-o condică etc.; a (se) înregistra, a (se) înmatricula. ◊ Expr. (Refl.) A se înscrie în fals = a susține în fața unei instanțe judiciare că dovada (scrisă) adusă de partea adversă este falsă. ♦ Tranz. A consemna ceva în scris. 2. Tranz. A construi o figură geometrică în perimetrul alteia, astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la cealaltă. 3. Tranz. (Sport) A marca unul sau mai multe puncte adversarului. [Perf. s. înscrisei, part. înscris] – În + scrie (după fr. inscrire). verb tranzitivînscrie