capcană definitie

capcánă (-ắni), s. f. – Laț, cursă. Tc. kapkan (Șeineanu, II, 87; Lokotsch 1062); cf. rus. kapkan. substantiv feminincapcană

CAPCÁNĂ, capcane, s. f. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. – Tc. kapkan. substantiv feminincapcană

capcánă f., pl. e (lat. turc. kapkan, id. d. kapmak, a apuca, a răpi; rut. rus. kapkán, ung. kaptány. V. capac). Est. Cursă, aparat de prins animale, maĭ ales șoarici. A cădea în capcană, a cădea prins. V. cursă, prinzătoare. substantiv feminincapcană

capcánă s. f., g.-d. art. capcánei; pl. capcáne substantiv feminincapcană

CAPCÁNĂ, capcane, s. f. (Adesea fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă². – Din tc. kapkan. substantiv feminincapcană

CAPCÁNĂ, capcane, s. f. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. Ha, ha! Capcana! Lucrează capca­nele! Altă dată să nu-ți mai paști vitele prin semănături. DAVIDOGLU, O. 63. În ciur băga păsărelele care cădeau în capcana meșteșugită. PAS, Z. I 209. Clamp! Capcana... se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. ȘEZ. III 113. ◊ Fig. Vere Ghiță, te-ai prins singur în capcană. ALECSANDRI, T. 203. – Variantă: căpcánă (DAVILA, V. V. 162) s. f. substantiv feminincapcană

*colét-capcánă s. n., pl. coléte-capcánă substantiv feminincolet-capcană

*mașínă-capcánă s. f., g.-d. art. mașínii-capcánă; pl. mașíni-capcánă substantiv femininmașină-capcană

*automobíl-capcánă (a-u-) s. n., pl. automobíle-capcánă substantiv femininautomobilcapcană