BLOCÁ vb. I. tr. 1. A împresura, a izola prin blocadă (o țară, un port, un oraș etc.). 2. A împiedica, a opri mișcarea, circulația etc. 3. A fixa, a imobiliza într-o anumită poziție. ♦ refl. (Med., tehn.; despre organe) A nu mai funcționa. 4. A interzice, a opri ocuparea unui post vacant. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < fr. bloquer]. verb tranzitivbloca
BLOCÁ vb. I. tr. 1. a supune unei blocade. 2. a împiedica mișcarea, circulația etc. 3. a imobiliza într-o anumită poziție. 4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor prețuri, salarii fără autorizație guvernamentală. II. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcționa. (< fr. bloquer) verb tranzitivbloca
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a opri circulația, mișcarea; a împiedica o persoană sau un vehicul în mers. 3. A fixa într-o poziție dată; a imobiliza. ◊ Refl. Motorul s-a blocat. ♦ Refl. (Med.; despre un organ) A nu mai funcționa. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri etc. necesare pentru alte scopuri. ♦ A opri completarea unui post vacant. – Fr. bloquer. verb tranzitivbloca
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză verb tranzitivbloca
blocà v. 1. a face blocul unei cetăți sau al unui port, a împresura din toate părțile; 2. a împinge o bilă în bluza biliardului. verb tranzitivblocà
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. verb tranzitivbloca
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola (un oraș, un port sau un stat) prin blocadă; a împresura. 2. (Cu privire la o arteră de circulație) A închide, a face impracticabil; (cu privire la mișcare, circulație) a împiedica, a opri; (cu privire la persoane sau la vehicule) a împiedica în circulație, în mers. Două căruțe, oprite în drum, blocau șoseaua. ▭ M-am lăsat dus pînă în apropierea teatrului, unde la un moment dat m-am găsit blocat și n-am mai putut înainta. ANGHEL, PR. 38. 3. (Cu privire la un dispozitiv mecanic) A fixa într-o poziție dată; a imobiliza. Rugina a blocat cablurile frinelor. ◊ Refl. A se opri, a se înțepeni. Motorul s-a blocat. ♦ Refl. (Med.; despre organe) A nu mai funcționa. Bolnavului i s-au blocat rinichii. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri sau a unor mijloace necesare pentru alte scopuri. Militarizarea economiei sustrage și blochează fonduri uriașe pentru scopuri neproductive. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712. ♦ A opri completarea unui post vacant, rămas mult timp neutilizat. verb tranzitivbloca
*blochéz, a -á v. tr. (fr. bloquer, d. blocus, blocare, blocadă). Împresor, izolez din toate părțile (un port, o armată ș.a.). Împing o bilă în bluza biliarduluĭ. Umplu golurile uneĭ zidăriĭ cu sfărîmăturĭ și tencuială. Tip. Pun provizoriŭ o literă întoarsă în locul alteĭa care lipsește. verb tranzitivblochez
bloca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)bloca | blocare | blocat | blocând | singular | plural | ||
blocând | blocați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | blochez | (să)blochez | blocam | blocai | blocasem | |
a II-a (tu) | blochezi | (să)blochezi | blocai | blocași | blocaseși | ||
a III-a (el, ea) | blochează | (să)blocai | bloca | blocă | blocase | ||
plural | I (noi) | blocăm | (să)blocăm | blocam | blocarăm | blocaserăm | |
a II-a (voi) | blocați | (să)blocați | blocați | blocarăți | blocaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | blochează | (să)blocheze | blocau | blocară | blocaseră |