*anidrídă f., pl. e (fr. anhydride, d. vgr. an-, fără, și ýdor, apă). Chim. Corp compus din oxigen și un metaloid, fără idrogen [!], din care cauză s' a și numit așa, – Și anh-. substantiv femininanidridă
ANHIDRÍDĂ s.f. Combinație chimică formată în general prin deshidratarea unui acid. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon; anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc. [< fr. anhydride]. substantiv femininanhidridă
ANHIDRÍDĂ s. f. 1. substanță anorganică (oxid) care, în combinație cu apa, dă un acid. 2. substanță organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ♦ ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc. (< fr. anhydride) substantiv femininanhidridă
ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. Combinație rezultată de obicei din deshidratarea unui acid și care, unindu-se cu apa, poate forma un acid. – Fr. anhydride (< gr.). substantiv femininanhidridă
anhidrídă (-hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidrídei; pl. anhidríde substantiv femininanhidridă
ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei din eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon. Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. Anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf. – Din fr. anhydride. substantiv femininanhidridă
ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. Combinație a cărei formare se datorește, în principiu, deshidratării unui acid și care, unindu-se cu apa, poate forma un acid. Anhidridă carbonică. substantiv femininanhidridă
anhidridă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anhidridă | anhidrida |
plural | anhidride | anhidridele | |
genitiv-dativ | singular | anhidride | anhidridei |
plural | anhidride | anhidridelor |